Scrisoare din Eter

Arake fiind o persoană specială, nu prea i-a plăcut facultate și nici ai ei nu prea mai aveau pile, bani și nici răbdare să-i țină locul la cămin. Iar pentru că tot contextul asta a luat-o prin surprindere, s-a trezit că nu mai are unde să stea și că mă-sa îi zice să se întoarcă acasă. Iar eu cum nu puteam să-mi periclitez șansele de a băga degetul în aluat, am invitat-o să stea cu mine până își găsește ceva.

Când era asta plecată să-și caute un loc unde să stea, am primit un email de la Cealalta. Cum că îi pare rău că ne-am despărțit, că a ascultat de prietenele ei, că de fapt suferă de drama femeii moderne, că o parte din ea ar fi vrut să rămână cu mine, dar cealaltă parte a ei s-a uitat la prietenele ei. Îmi mai spune că abia acum a prins curaj, că a venit la București să-și facă o viață și se simte atât de singură printre atâția. Că a avut așteptări prea mari de la viață și acum este dezamăgită.

Uită să-mi spună că a mai fost cu cel puțin unul, că prietenele ei mai au puțin și nu mai sunt acolo, că este egoistă și are așteptări nerealiste de la mine, că vorbește numai despre ea și că de fapt nu mă vrea pe mine. Ea de fapt vrea să se elibereze de mine.

Refuz să-i răspund și să-i spun că de fapt a fost ideea mea să ne despărțim și am regretat până de curând. Refuz să-i spun cum singurătatea mă făcuse să o văd în fiecare roșcată de pe stradă, cum am văzut-o cu altul la Festival, a trecut fix pe lângă mine și că nu m-am simțit mai singur ca atunci. Refuz să mă bag în jocul ei. Refuz să-i spun că acum sunt din nou fericit.

Mai citesc o dată emailul și îl șterg. Trebuie să vină Arake acasă să-i arăt cât de bine am uitat-o pe Cealaltă.

Ștefan Petran

Read more posts by this author.

Subscribe to Cutie Rotundă

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!