Pasager

Mi-am petrecut o mare parte viață din fiind pasager.

Mai întâi pe portbagajul bicicletei lui Tata învățând diferența între stânga și dreapta, ducându-mă de ici și până colo.

Apoi de mâna Mamei ajutând-o să treacă strada, dându-i curaj.

În tocul ușii văzând cum Tata o bate fără nicio împotrivire sau motiv.

În spatele unui Aro vechi plin cu bagaje în drum spre o nouă viață.

Apoi alternând între o bancă din scoală care mă ducea spre viitor și același Aro vechi care mă ducea spre La Țară.

Primele mele urme de împotrivire au apărut în liceu, dar nu în direcția corectă. Mânat de hormoni și așteptările celorlalți.

Chiar și după ce am devenit șofer, tot pasager am rămas chiar și de la volan.

Acum mă conduc singur și cred că știu unde merg.