Oglinda

Știu că în una din nenumăratele zile din copilăria mea, am primit un caleidoscop. Iar pentru că rareori se întâmplă să știm de ce cand suntem mici, pentru mine era foarte captivant.

Îmi amintesc că mă întindeam pe fotoliu, îndreptam caleidoscopul spre fereastră, închideam un ochi, iar prin celălalt priveam uimit ca la fiecare rotire de tub cum sticlele colorate de la capătul lui se rostogoleau și formau o noua imagine.

Știu că erau sticle colorate pentru că am spart capătul din hârtie în care se aflău. Mai știu că erau trei oglinzi și o lentilă pentru că eram curios să văd cum funcționează și restul. Se zice că știința pentru cei neinițiați este de nedestins față de magie, iar odată ce știi ce se întâmplă își pierde farmecul.

Așa că am început să mă joc cu cele trei oglinzi prin curtea casei. Nu cred că va veni ca o surpriză când am să vă zic că am spart una din ele. Dar că în momentul acela am realizat că aflasem că dacă spargi o oglindă ai ghinion șapte ani.

Iar pentru că vroiam să mă asigur că scap de dovada faptei (începusem deja să mă uit prea mult la televizor) le-am spart pe toate și le-am îngropat în gădină sub un gutui. Iar pentru că întâmplarea tot nu-mi dădea pace Îmi faceam niște calcule simple:

Dacă am 5 ani, iar ghinionul o să mă țină 7 ani, când o să am 12 ani o să scap de ghinion. Dar nu-i nimic pentru că în 1999 o să vină apocalipsa și nu se știe ce și cum.

Întâmplarea a rămas mereu cu mine. În următorii ani am ajuns să cred că tot ce mi se întâmplă, de aici a pornit. Dar nu mai sunt de mult ce am fost atunci.