O Mică Istorie în Calea spre Fericire

Nu mai țin minte exact când și unde am decis că ar trebui să încep să-mi caut fericirea în altă parte, dar știu că m-am trezit de curând că sunt la viteză maximă și știu că mai am multe de făcut. Când mă uit în urmă văd cât de departe am ajuns și unde aș fi putut ajunge.

Dar articolul acesta nu este despre mine. Aici este despre cei ce au plecat în calea fericirii personale și au ajuns pe căi greșite și au reușit să rămână blocați acolo. Despre cei care la un moment beau cu prietenii în spatele blocului, iar acum beau singuri după muncă. Despre cei care au încercat să fumeze, iar acum ard gram după gram.

Despre cei și-au pierdut încrederea în medicină și acum nu-și mai vaccinează nici copiii. Despre cei n-au prea dat pe la școală și acum sunt magnetofoane ale naționalismului, ale urii față de străini și victime ale capitalismului balcanic. Despre cei care l-au căutat pe dumnezeu și au ajuns doar să-și descopere ura față de restul.

Despre cei care au intrat la facultate și s-au pierdut pe drum. Despre cei care au început să se joace și nu s-au mai oprit de atunci. Despre cei care s-au pierdut în pornografie și acolo au rămas. Despre cei care sunt încă pierduți în amintiri.

Despre cei care și-au găsit partenerul și acum sunt doar o umbră între trecutul lor și așteptările celorlalți. Despre cei care au căutat o comunitate sau doar să scape de singurătate și au găsit un cult.

Pentru toți cei ca voi, să știți că nu sunteți singuri și că mai sunt mulți ca voi. Că cu toții avem momente în care suntem mai slabi și ne lăsăm prinși de lucruri, gânduri, obiceiuri și oameni care ne golesc de energie și ne trag în jos. Că este foarte ușor să ajungi acolo unde sunteți voi atunci când ești un simplu Pasager și că este greu să începi conduci, dar devine mai ușor pe zi ce trece.

Ștefan Petran

Read more posts by this author.

Subscribe to Cutie Rotundă

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!